Într-o declarație care a reușit să pună pe jar atât scena politică, cât și pe cei care încă mai au cai la țară „pentru orice eventualitate”, Călin Georgescu a anunțat că este dispus să accepte funcția de prim-ministru al României, dar cu o condiție fermă și aparent ne-negociabilă: legalizarea circulației căruțelor în București.
Surse apropiate negocierilor susțin că propunerea ar fi fost prezentată într-un cadru solemn, cu ton grav și privire fixă, călare pe un cal alb, în timp ce interlocutorii încercau să stabilească dacă este vorba despre o metaforă sau despre un program de guvernare în toată regula. „Nu putem vorbi despre suveranitate reală fără o întoarcere la rădăcini. Iar rădăcinile nu merg cu trotineta electrică. Și la mine, în Viena, se circulă cu trăsuri”, ar fi spus acesta, într-un moment care a fost ulterior descris drept „confuz, dar autentic”.
Ideea ar presupune, potrivit unor schițe neoficiale, crearea unor benzi speciale pentru căruțe pe marile bulevarde ale Capitalei, dotate cu puncte de adăpare și locuri de parcare „cu fân inclus”. Mai mult, s-ar lua în calcul și înlocuirea actualelor piste pentru biciclete cu piste pentru căruțe. „Oricum nu le folosește nimeni cu excepția taximetriștilor și a doi-trei tiktokeri puși pe scandal”, a declarat edilul capitalei, domnul Ciucu.
Reacțiile nu au întârziat să apară. O parte a opiniei publice a privit inițiativa ca pe o revenire romantică la valorile tradiționale, în timp ce alții au încercat să-și imagineze cum ar arăta traficul din Piața Unirii în orele de vârf, cu BMW-uri, autobuze STB și căruțe încercând să se încadreze simultan pe aceeași bandă. „Important e să existe semnalizare clară și schimbat codul rutier, să știm dacă prioritate are calul sau șoferul nervos”, a comentat un șofer bucureștean, vizibil afectat de perspectivă.
Useriștii au fost cei mai vehemenți împotriva acestei solicitări: „Va fi o mizerie de nedescris dacă se acceptă căruțele, și cineva o să stea cu lopata după cai, ca să strângă bălegarul. Noi avem probleme cu proprietarii cățeilor, darămite când or apărea animalele astea mari!” a țipat un consilier userist vizibil stresat de această posibilitate.
În culisele politice, propunerea ar fi fost întâmpinată cu o combinație de amuzament și teamă. Unii lideri ar fi sugerat că ar putea accepta condiția, dacă aceasta rămâne la nivel simbolic, însă alții au cerut clarificări privind impactul asupra infrastructurii urbane și, mai ales, asupra nervilor colectivi deja întinși la maximum. Deja se vorbește despre reactivarea uzinelor Faur și IMGB pentru un program strategic național de potcoave și rulmenți.
Între timp, discuțiile continuă, iar posibilitatea unui București în care claxoanele se împletesc cu nechezatul cailor nu mai pare chiar atât de imposibilă. Dacă va ajunge sau nu Călin Georgescu în fruntea Guvernului rămâne de văzut, dar un lucru este cert: politica românească nu duce lipsă de idei. Iar dacă lucrurile merg în direcția asta, indiferent că e la trap sau în galop, următoarea problemă națională va fi cine ține hățurile.
