Nicușor a anunțat că Pahonțu poate rămâne în continuare în funcție, după ce l-a evaluat personal cu toate cele cinci simțuri și nu a găsit nimic suspect la el. Pentru mai multă siguranță, președintele a folosit și detectorul de cumsecădenie de la Cotroceni, același aparat cu care Klaus Iohannis îi verifica pe musafiri dacă au adus cadouri.
Evaluarea a început cu mirosul. Nicușor l-a adulmecat pe Pahonțu mai întâi de la un metru, apoi s-a apropiat și a tras puternic aer pe nas în jurul capului, la subraț și în zona buzunarelor. Pentru că generalul nu mirosea nici a praf de pușcă, nici a gaze lacrimogene și nici a parizer, președintele a concluzionat că nu poate fi acuzat că a participat la vreo represiune. „Mirosea foarte frumos, a aftershave și puțin a levănțică. Un om care a participat la reprimarea Revoluției n-are cum să miroasă atât de bine după numai 36 de ani”, a explicat Nicușor.
A urmat testul gustului. Nicușor a pus mai întâi limba pe fruntea lui Pahonțu, apoi l-a lins pe un obraz, pentru a vedea dacă are gust de securist. Rezultatul a fost negativ. Șeful SPP avea un gust obișnuit de general român ținut prea mult într-o funcție, cu o ușoară aromă de Cotroceni și pensie specială. Pentru confirmare, Nicușor l-a mai lins o dată și pe celălalt obraz. Nici acolo nu a simțit gust de represiune, ci doar puțină sare, provenită probabil din lacrimile celor care cer demisia generalului. „Am gustat personal și pot să vă spun că titlul anchetei Recorder nu este justificat de conținut. Domnul Pahonțu nu are gust de comunist. Cel mult, are un ușor iz de sistem, dar este normal după ce a stat 21 de ani la șefia SPP”, a declarat președintele.
La proba pipăitului, Nicușor l-a apăsat pe Pahonțu pe brațe, pe spate și în zona dorsală, încercând să descopere dacă ascunde ceva. Nu a găsit nici baston, nici scut și nici documentele manifestanților bătuți sau uciși. În buzunarul interior al hainei a descoperit doar câteva poze cu președinți ai României pe care generalul îi păstrase de la mandatele anterioare. Președintele i-a pipăit și trecutul, dar acesta era atât de bine ascuns încât nu s-a simțit nimic. Recorder susține că trecutul există, însă Nicușor a precizat că nu poate demite un om doar pentru că jurnaliștii n-au știut să-l pipăie cum trebuie.
Verificarea auditivă s-a desfășurat cu urechea lipită de pieptul generalului. Nicușor Dan a ascultat timp de câteva minute, dar nu a auzit scandări, împușcături sau strigăte de manifestanți. Din interior venea doar o voce slabă care repeta: „Serviciul funcționează, serviciul funcționează”. S-au auzit și suspine, și un oftat prelung, semn că și dacă s-ar fi întâmplat ceva la Revoluție, generalului i-a păsat cu adevărat.
La testul văzului, președintele l-a privit fix în ochi și l-a întrebat: „Ați participat la reprimarea Revoluției?” Răspunsul a venit imediat: „Nu.” Nicușor s-a uitat și mai atent, inclusiv cu o lupă, apoi a confirmat că Pahonțu nu pare să fi participat la nimic. Generalul stătea cuminte, cu mâinile la spate, și nu lovea pe nimeni în momentul controlului și nici nu trăgea cu arma din dotare.
Ultimul test - și cel mai dur - a fost efectuat cu detectorul de cumsecădenie. Pahonțu a fost conectat la aparat și întrebat dacă este un om cumsecade. În clipa în care a răspuns „Da”, aparatul a aprins becul verde și a început să cânte „Trei culori cunosc pe lume!”. Becul roșu nu funcționa, fiind scos din aparat încă din decembrie 1989. În urma controlului, Lucian Pahonțu a primit calificativul „foarte cumsecade” și dreptul de a conduce SPP până la următoarea Revoluție.
La sfârșitul testelor, Nicușor l-a luat în brațe pe șeful SPP și l-a ținut așa timp de zece minute, pentru a vedea dacă simte vreun pericol. Nu a simțit nimic, dimpotrivă, s-a simțit extrem de protejat. Pahonțu i-a mângâiat ușor creștetul și i-a șoptit că totul va fi bine dacă nu va mai citi anchete de presă până la sfârșitul mandatului. Nicușor i-a mulțumit și i-a spus că, la următoarea Revoluție, va fi evaluat din nou, cu condiția ca președintele să-și recapete între timp și al șaselea simț: simțul ridicolului.
