Într-o decizie care a reușit să-i lase cu gura căscată atât pe enoriașii practicanți, cât și pe fumătorii ocazionali de la colțul blocului, patriarhul Daniel a anunțat că fumatul în interiorul bisericilor va fi permis începând din această vară, în anumite condiții „strict duhovnicești”. Măsura ar veni, potrivit unor surse apropiate de Biserica Ortodoxă Română, ca o adaptare firească la realitățile moderne, dar și ca o recunoaștere tacită a faptului că, în fond, atmosfera din biserică nu este cu mult diferită de cea dintr-un bar.
„Dacă tot se dă cu tămâie și ard lumânări fără întrerupere, nu vedem de ce o țigară ar strica echilibrul spiritual”, a explicat un reprezentant neoficial al Patriarhiei, sugerând că mirosul de tutun ar putea chiar completa „paleta olfactivă sacră”. „Indienii, după ce îngropau securea războiului, fumau pipa păcii, deci tutunul e un simbol al păcii”, a concluzionat acesta. Mai mult, se discută introducerea unor zone special amenajate în pronaos, unde credincioșii să poată trage un fum liniștiți, fără să deranjeze slujba, dar suficient de aproape încât să nu piardă momentul în care se cântă „Tatăl nostru” sau „Veșnica pomenire”.
Primele efecte ale anunțului nu au întârziat să apară. În mai multe biserici din țară, unii credincioși au luat vestea mult prea literal și au venit pregătiți nu doar cu țigări clasice, ci și cu „variante alternative”, de la iarbă până la etnobotanice, susținând că „nu scrie nicăieri ce ai voie să fumezi”. Situația a degenerat rapid în unele cazuri, mai ales după ce alții au apărut cu mahoarce de cea mai joasă speță, care au reușit să acopere complet mirosul de tămâie și să golească biserica în câteva minute. În urma incidentelor, Patriarhia ia deja în calcul introducerea unui regulament strict, în care să fie specificat clar că sunt permise doar produsele „canonice”, achiziționate din incinta bisericii, orice abatere urmând să fie tratată „cu maximă severitate duhovnicească”. Astfel, fiecare lăcaș de cult va avea propriul stand de „produse aprobate”, unde, pe lângă lumânări, se vor putea achiziționa țigări clasice, țigări electronice cu arome „tematice”, precum și brichete. Țigările aduse din exterior vor fi interzise, „pentru că este păcat”.
Surse din interior spun că există deja discuții privind includerea unui moment dedicat fumătorilor în cadrul slujbei, imediat după predică, când credincioșii ar putea ieși „la o țigară”, într-o atmosferă de comuniune și relaxare. Unii preoți ar fi chiar încântați de idee, considerând că astfel ar putea atrage un public mai tânăr, obișnuit cu alte tipuri de ritualuri. „Vinul va fi din partea casei”, ar fi completat patriarhul Daniel. „Avem vin bun, rămas de la împărtășanie, și oricine știe că la o țigară merge și un pahar de vin.” Cu siguranță lumea va fi încântată și se va produce o schimbare în atitudinea populației față de biserica noastră.
Chiar și Teodosie al Tomisului pare că și-ar fi nuanțat radical poziția, după ce ani la rând a pus fumatul în aceeași categorie cu păcatele „grele”. Surse neconfirmate vorbesc despre o schimbare de perspectivă „mai blândă și mai apropiată de nevoile credinciosului modern”, în care țigara nu mai este văzută ca o piedică în calea mântuirii, ci ca un posibil „ajutor în gestionarea stresului cotidian”. În noua abordare, fumatul ar fi descris drept o activitate care „te mai liniștește, te mai așază”, mai ales în vremuri agitate, iar accentul s-ar muta de la interdicție la moderație.
Desigur, nu toată lumea privește cu ochi buni această posibilă schimbare. Există voci care susțin că următorul pas ar putea fi introducerea cafelei „to go” în altar sau chiar a meniurilor combo la marile sărbători. Deocamdată însă, proiectul care promite să devină o reformă a bisericii este în stadiul de „analiză duhovnicească”, iar credincioșii sunt rugați să nu-și mai aprindă țigara direct de la candele și nici să lase mucurile de țigări la intrare, la Vii și Morți. Că e păcat.
